D-alea mai lumesti

Cam cu vreo 20 de minute inainte de dezertarea zilnica obligatorie a locului de munca, ceva crunt ma napadeste. Asa de crunt ca aj hi in stare sa mananc un pachet de servetele (cica celulita celuloza face bine ), ca sa nu mai zic de buchetu de ardei d-aia iuti si prafuiti d la sefu d pe birou, care cre’ca depasesc 6,000 SHU (adeca Scoville units - care unitati masoara lungimea limbii de foc ce-ti iese pe urechi dupa asemenea ingurgitare) si chiar ca sa nu mai zic de salata din buchetu’ flori ce defileaza su nasu meu pe birou ( fata morgana!?!?! iz zat iu?).

Desi cre’ca stomacu’ meu imi rontaie deja tivu de la chilotii de perdea (care amu se infrupta dintr-un pui rumenit pe sticla la cuptor, cu cartofi aurii cu mult unt si ceapa, sos de rosii cu busuioc, telemea de bivolita si lapte cu smantana de doo dejte).

Ataat!

Comentarii

Pentru si numai pentru marile amatoare de cura de slabire va prezentam specialitatile casei TARARADADADAA:

aer cu arome de fructe de padure la numai 0.2 calorii…tadaralalalalala…nu faceti excese de grasimi, alcool, zaharuri, apa si viata…griji de sanatatiea dumniavoastra!

piure de dropsuri orbit -si vara ti se pare ca-i iarna;

cola coka ZERO-asta carevasazica..dupa ce ai baut 1 litru nu mai simti nimik….

ice tea -cu extract de ceai verde si aroma de ceai verde,compozitie..25% concentrat de ceai verde;

deterjent CrapCleaner activ -care scoate 999999 de pete mai putin aia care tocmai ti-o aparut pe camesa

A si apropo..nu se mai serveste limonada ca implica re-fill pe gratis dupa ce se topeste gheatza (barmaniiii stiu de ce!)

Comentarii

Teluri noi (cu ţ, ca nu-z asa gospodace)

Data fiind perioada de restriste prin care catarama curelei mele este supusa la a infiinta o noua gaura, am ajuns la un new and not necessarily improved hideal.

Care este: atunci cand si daca poponetzu’ meu isi va misca colacelu’ de sunculita la agatat, noul si imbunatatitul regulament va contine si conditia : primirea salariului la timp (cu restu se poate vietzui),
care poate conferi macar in prima ipostaza un inceput de complacere in parazitare.
Minimum requirements…that is.
I kiiid, i Kiiid.

Comentarii

Bogatiile neamului meu

Dumnezo m-o blagoslovit cu una, sh nu numa una, bucata mostenire de familie cu care nu mi-e rusine nici deloc: stranutatu’, care atunci cand binevoieste de m-apuca, pot invata un prunc sa numere pan la 20.
Daca nu mai mult, ca dupa ce mi s-o urcat sangele la cap nu mai pot tine urma la numaratoare.
Eeee… si la noi deja e traditie: cand cineva stranuta a nu mai putin de 3-a oara sa fie intampinat de un puternic, da’ bland “ai lacit , culva mica!” (care, dupa cum nu va dati seama, inseamna absolut nimic).
Hapciu!!!

Comentarii

Slab dom’le, slab!

Si carevasazica trecu mai bine de o saptamana de cand s-o terminat si incheiat postu’ pe care io nu l-am tinut decat putin si inca n-am apucat sa ma mahalgesc in jenunchi spre casa cu berea-n buzunar, asa cum ii sta bine unei don’soare in deplinatatea puterii celulelor ei hepatice inca nealterate decat de colaci de sunci.

Comentarii

Baa Ioanee!

Apropo de Sfantu Ion (nume pe cale de disparitie la oras) saptamana trecuta nush cum se facu ca a trebuit sa ajung la Sibiu. Facem bagaj light: camera si laptopu, ca tot omu si …. si astept autocaru’ cu plecare la 14:30. Autocar putin zis, caci pentru cei 20 de oameni care deja asteptau in statie apare la 2 fara ceva una bucata microbus- nu zicem firma (poate mi-o trebui pe viitor o rezervare si ma caftesc ajtia). Ingramadeala, suspine “oare asta sa fie?” “dar unde incapem?” “nu stiu dom’le ca io am rezervare, ce ma intrebati pe mine?”

Intr-un final, dupa ce din buburuza mai mult ca plina se strecoara 2 pasageri, apare si dom’ sofer: “na haideti odat’ ca nu mai am timp sa astept dupa toti!”-hai sa-l numim Vasile (ca asa-i scria acolo pe ecuson). Subsemnatu era deja la usa pentru ca probabil pe acelasi motiv il pierduse pe ala d la 13 30. Da era ok: soare afar’, cald, frumos, brabetii topaiu, cersetorii zumzaiau, cinjpe insi forfoteau de nerabdare in spatele meu. Cu alte cuvinte o dupa-amiaza minunata.

Prin urmare: orele 14:03 - toata lumea se ingramadeste

Orele 14:03:30 - Vasile tipa din toti rarunchii la gloata ce ameninta sa intoarca utilitara cu rotile in sus -”stai asa ca n-am numa 3 locuri”.BOON! Minune! prind loc. Uitase sa ma mai intrebe de rezervarea obligatorie.

Dupa mine un mosneag rosu in obrajori, barba alba, nergu pe haine de ziceai ca-i ala din reclama aia la detergent cu “nepoaaaaaate!!!” incepe sa se tanguiasca: “hai nene ia-ma si pe mine ca numa’ pan la Orastie merg”. Sta Vasile, se uita in broscuta, se scarpina in ureche, apoi in nas s-apoi iar in ureche “hai nene ca te iau, da nu mai avem locuri. Vezi si mata cum stai pe aci”. Ii ia banii, nu-i taie bilet ca doar n-are si da sa inchida usa. La care mosu: “stai taica, ca tre sa iau papornita de la muiere”
Soferu: “da ai bagaj?!”
Mosu: “ase oztauuuurca” si-i arata intre 2 degete cam cat negru su’ unghie.
Boon!
ZIs si facut, apare nenea cu 4 saci de rafie plini de te miri ce si ii tranteste frumos pe coridoru dintre scaune, unde mai erau deja doi refugiati. Noi stam, ne uitam, zambim, careva se mai incumeta sa-l ajute sa-i mai miste, soferu isi reia ritualu de scarpinat ureche-nas-ureche-cap. “da io, taica, unde mai urc?”-incepe mosu sa se scarpine. Da-i rearanjare, incape mosu usile se pot inchide, ora de plecare se apropie si tzac: apare un decolteu cu rezervare si pretentii de loc. O bucatica de sunculita dezvelita sfios, un zambet stramb printre 2 plombe si o carie, o privire malitios de conci si Vasile ii da bilet cu loc, da cu loc fiiiix in fundu autocarului. Dintr-o vaicareala in alta incepe trecerea peste saci sustinuta verbal si din pleoscaituri de Nea’ Ion: “Hai, hai! caprita tachii, ui ce saltareatza e ea, tzuca-o-ar taica in locuri umede ” care nu ezita sa linisteasca si restu’ pasagerilor: “Voi ma vedetz ase si credeti ca-s glumet, da io vesel nu-s. Manca-o-ar mosu de coapta ce-i!”.

15:45 - tocmai mi se dezmortisera falcile, un sac incepe sa miste in ritmul unui sunet gutural care se aude razlet. Unu mai istet se gandeste sa vada ce-i, nu de alta da Mos Ion sforia adormit de aburii de tzuica ce emanau din sticla de la piept. Pune mana pe gura sacului, apuca legatura si dintr-un amalgam de tipete, bufnituri si miscari isterice apare victorios o gasca. Da asa de bine apare ca nime n-o mai poate prinde si aterizeaza involuntar in poala don’soarei conci cu rezervare, gresindu-si tinta- singurul geam deschis. In ciuda circului care luase proportii minunat de hilare soferu se decide sa nu opreasca, doar situatia era sub control - Normandia rules!

Noroc ca Sibiul se zarea deja.

Comentarii