Din grădina raiului se desprinsă coada vătraiului
Posted by: muratura on: iulie 1, 2009
Ionuța noastră, care nu e neplimbată prin viață chiar deloc, își mai reunește ocazional rădăcina părului cu naivitatea copilărească, forțăndu-și interlocutorii la gemete mute de uimire și falci încleștate de râs.
În preludiul unui astfel de moment apare și ocazia vecinului să-și facă remarcată simpatia. Conversația, deja încinsă între un fum și o gură de cola-coka, o plimbă pe Ionuța până la frigider la vânătoare de cuburi de gheață.
După încercari multiple de a frauda congelatorul, draga noastră, învăluită in aburi reci, se chinuie în zadar să închidă ușa ce i se prinsese de bluză ca prin farmec. Vecinu’, hâtru din fire, scuipă gandul ce-i turmenta limba: “Ionuță, dară tu văzuși că ți se stinge lumina în frigider de cate ori se apropie ușa?”
Și timpul stătu în loc. Ionuța facu ochișorii mari și goi, gurița i se țuguie ca pentru pupătură și feliile de gheață se zdruncinară de gresia albă: “Aaaadică? … daaar cum? “
Mai bine de o oră de închis-deschis ușa frigiderului când iute, când încet, cronomentrat lumina, verificat manualul tehnic, telefoane disperate la părinți, căutat acte, grimase ce ascundeau râsete înfundate și apare, printre lacrimi și muci smiorcăiți, concluzia: “E stricat! Și nici nu mai am garanția! Ce mă fac?!?!?”
În urma acestui episod, singura victima de razboi a fost gheața.
La stilizat blanitza
Posted by: muratura on: mai 22, 2009
- In: 1
- 5 Comentarii
Intr-o minunata zi de dupa mijlocelu’ saptalunii merge si je ca tat omu’ la pleata-stilist dara-dara mi s-a mai intrezari si mie botu’ prin coama. De gloaba ochiurilor nici nu mai zic.
Mnoa si ma indrept catre gagica din dotarea salonului si o rog frumos sa nu-mi faca niscai codite. Reactia la miscarea asta fu ca za chick(en), care nu era decat hasistenta la strans banii, ma indrepta catre cei 3 masculi rapace inarmati cu sortulete buzunaroase, foarfece, agrafe (mai erau si altele , da drec le stie cum le-o botezat) care incercau sa-si ofere serviciile de manichiuriste unu’ alteia altuia.
Urmatoarele minute or fost o combinatie mortala de pipaire a craterelor scalpului, samponat dupa urechi si sters mopu’ cu prosopu’.
Mnoa deci tat je, care nu m-o mai spalat nime’ pe cap in afar de mama si asta cand aveam vreo 4 ani (ca am fo precoc si mi-am bagat cu incredere furculita in par), in fastaceala mea, am incercat sa dau o mana de ajutor. Atunci HE or SHE, as the case may be, o marait la minie sa sed cuminte cu mainile la spate pe batistutza ca-mi si traje doo cu linia la palma.
Nebunatica mica ce ejti tu.
Io, care-z talentu’ intruchipat, n-am vrut sa zadarnicesc emanatiile creative si nij ca HE or SHE, as the case may be, sa-mi sara la jugulara cu vr-un dinte de la piaptan, asa ca am incercat sa iau de buna ce imi tat zice windowzu’ de cate ori ma freaca: Sit back and wewax.
Zadarnica incercare, ca artistu meu’ se pare ca s-o reprodus si dupa nij cateva minutzele apare un plod la vreo 12 ani cu o falca in cer si cu alta in subsol: “Ba coae! Da-ma si mie nijte bani!”
Gesturi fastacite, vorbe gatuite si puff! dragostea paterna ingenunchiaza intinzand mana la muscat. Dracusorul se napusteste asupra usii care nij nu apucase sa se inchida in urma lui si dispare in praful din strada.
Artistu’ se explica: “N-am vrut sa fiu asa masculin cu el, cum a fost tata cu mine.”
De n-aj hi si io pui de drac amu as zice: “Scoate-te, scoate-te!”
Da-i prea tarziu.
Si-n plus amu poci sa vad fara cordeluta.
Postasu’ suna si la telefon
Posted by: muratura on: mai 14, 2009
Postasu’: -’Na’ziua! Unde suntetz?
-Da unde ar trebui sa fiu si cine ma cauta?
Postasu’: -De la Phun Curier, ca aveti icisica un colet… si unde vine strada asta d-aici?
- Pai da…pai in cartieru’ Hicsulescu, acolo langa pisicina, blocu X.
Postasu’: -Pai acolo sunt si nu sunteti in magazin.
- Care magazin, domnu’?
Postasu’: -Ala din colt de orinji.
-…..?!!?!?!!
Postasu’: -Nu acolo va trebuie factura?
-Aveti adresa pe plic: scara, apartament.
Postasu’: – Aaaaa…dadada…este, este. Pai am crezut ca la magazin. Bine! Acum va sun la interfon. Cum va cheama? ASA! Numa sa fiti la locatie, ca de nu… pana la Bujorii din obraji tre sa veniti sa vi-l ridicati.
M-o mancat. Sa cer factura la Pri-payu’ reincarcat de pi niet.
Duce-m-as sa ma scarpin.
May my May day never die
Posted by: muratura on: mai 4, 2009
De 1 mai am zis s-o duc pe aia mica la o balaceala termala prelunga. Asadar si prin urmare, fost-am fost si dusu-m-am pe drum la vale catre cele mai presupuse nestiute si ne-populare(te) statiuni.
Si cum la Tasnad, pe fiecare metru patratzos era inhamat cate un regiment vs echipa de folbal, drumu’ se lungi inca vreo 30km cu 20 la ora spre Marghita (uitat-ai doamnie in marirea ta drumurile patriei mele).
Mnoa si ast loc se zice ca-i recunoscut pentru oamenii cu obiceiuri stramosesti deprinse lângă câmpurile cu margarete (flower powah!). Si oricine vine cu gânduri curate va fi primit cu o pălincă tare, o friptură pe cinste si apa nepotabila (ca sa nu se trezeasca alcoalele in tzoi). Si si ne-dushu-labila.
Aracan de pielea de catzal a portofelului meu ecologic, ca multe o vazut da’ putine o tinut (plasticului nu-i sta binie in natura). Catzal care s-o itzit imediat la primu’ si singuru hotelo-motel cu pisicina interioara- hotel strand.
Io cre’ca la catzaua de la receptie o tras. Si ea la randu’ ei o tras. Tzepe. Mai multe.
Dori-mi-as iar camera eftina, la soare si in loc cu verdeatza, ca i-aj da in cap. La dorinta.
Stiti voi sa faceti afaceri? Iaca amu va invatz.
Iei doo camere, una obisnuita si ieftina (aka Nerenovata) si una cu multe extra-facilitati plus frigider si scumpa (aka Renovata). Atat numa ca renovarea nu e vizibila. Tu in marea ta marinimie fata de clienti, le dai sa aleaga ca sa le arati ca-tz pasa de ei.
Dupa o privire in ambele camere tot aia mai ieftina iese la bingo. C-asa-i romanu’ si je’z mandra de asta.
In momentul confirmarii, dai repede sa tai chitantza, da-i intrebi duios: “Asa-i ca nu va trebuie factura?!”. Clipa in care se va face si privarea de libertate a tuturor camerelor din complex, mai putin a Renovatei: tocmai au fost inchiriate la clienti imaginari.
Bombanind ca-i bine s-asa, decat sa ramana noaptea pe drum, noul tzapit ramane sa observe tzaraiala lipsita de vlaga la toaleta, robinet, dush, rusticitatea frigiderului = fereastra de la buda, lumina arsa din hol si puricii de la televizor. Posibil si din pat.
Las’ ca a uita de camera cand s-a duce la baie, adica pisicina. Si adevarul nu-i departe. Odata ajuns acolo e cuprins de feeria nestematelor: jegul din hol, mirosul de peste stricat si culoarea cacanie a apei, precum si de micii inotatori: scame, zoaie, piei franjurite, peri carliontzati, bucatele din varu’ scorojit de igrasie al tavanului si pleve baloase care prind viata in spatele clipocelii soarelui.
Portile raiului ferecate stau in spatele tau, client drag si footat.
Propun o mentiune la imnu’ turismului: “If you don’t wanna be fucked/ nu te du’ la turismu’ de c@c@t” – pentru mofturosi: aduceti voi prezervativele, ca a’ noastre’s folosite.
Va urma!
Când bonusu’ vrea să te ducă de nas
Posted by: muratura on: noiembrie 23, 2008
Odată cu începutul nemuririi mele ca muritor de foame, în studenţie s-a iscat şi un izvor nesecat de griji părinteşti îndreptate împotriva odraslei.
Şi eu, cedând suliţelor îndoite de îngrijorare, am achiziţionat una bucată cărămidă cu PrePay ca să pot sta în vizor.
Mno… şi de atunci să tot fie ceva anişori presăraţi de mesaje trimise de pe net, bipuri, tras de mâţa fără coadă, iară bipuri şi bonusuri pentru: tras mâţa de coadă 100 de minute, tăiat funza la câini înca un an în reţea, frecat menta pentru un mojito cât să-ţi mai serbezi bătrâneţile.
Şi anul acesta, bătrâneţile îmi sunt scuturate în zori de zi de un SMS care, printre altele, îmi şopteşte citez: “0,01 EURcenti au fost alocati in contul tau”
Fiind criza fenomenală, nici bonusurile nu mai îs ce erau.
Deeeeci, BONUS LA POSTARE:
Dupa vreo 2 luni de falit (falit vs fălit) cu cărămida din dotare, sună una bucată părinte pe la 4 dimineaţa. Astea-s momente d-alea de îţi stă inima în loc, că numa veste bună nu poate să fie.
Io, cu somnu’ buimacit si zburatacit, răspund cu nod în gât.
Ai mei (da, erau amândoi pe fir) se crizează că de ce raspund la ora asta.
Perna din ciuful meu le explică frumos că deoarece şi pentru că le-am răspuns nu dorm.
Ai mei se crizează, se liniştesc unul pe altu, se conversează, iară se crizează, se ceartă, nu se bat, îşi dau cu presupusu’ şi hotărăsc să-şi reia activitatea: “Da, păăăi…ne uitam la patinaj artistic şi vroiam să vedem tu ce faci.”
Şi receptorul pică în furcă.
Cum n-am apucat sa conduc lumea
Posted by: muratura on: octombrie 23, 2008
Au fost odata ca-n povesti/ 5 ani universitaresti.
Si-n al 5-lea an se arata la orizont un proiect de diploma la care m-am inhamat din aiureala: eu (cu matreata in nori) aud numa ce-mi place mie din toata prezentarea viitorului proiect, de unde si impresia ca o sa fie foarte simplu. Si vreo juma’ de an nu-mi mai incapeam in piele de bucurie de cat de simplu o sa fie.
Si pentru ca io-z un jeniu d-ala neafirmat, am decis ca asta e sansa vietii mele: ma apuc de lucru cu o sapt inainte de predare, le arat tuturor ce master-mind iz io (it’s a bluff) si ies din sala in ropote de aplauze.
Dar orice happy-end are un inceput mai controversat.
In lunea ultimei saptamani, za master-mind (aka io) isi da seama ca a inteles totul pe dos, ca are de stapanit vreo 2 limbaje de programare noi, ca are de scris vreo 80 de pajini de documentatie, ca are de facut masuratori, si ca nu are habar de unde sa inceapa.
Si cum pe mine toti profii m-au invatat ca tot ce trebuie sa stiu e sa caut, m-am apucat de cautat oameni dornici sa imi descreteasca fruntea.
Din unu in altu dau de id-ul unei gajici care zice ca e mai programerita ca mine.
Si zic sa ne intalnim sa facem un brainstorming: ea de placere, io de nevoie.
Si ea zice da, si-mi da adresa.
Io ma bucur in gandu’ mio si o juma’ de ora mai tarziu sun la usa cu pricina.
Si-mi deschide un urs de om. Dau sa zic pe cine caut, si tot ce-mi vine in minte e id-ul (ceva cu zasadangelofyourdarkestdreamskjaksduoixxx). Caci io, in negiobia mea, n-am mai intrebat-o cum o striga.
Ursu se impacienteaza, din spatele lui rage un alt urs “cine-i maaaa?” si ma gandesc cum sa pun problema: “Aaaa… servus! Am venit sa ma intalnesc cu prietena unuia dintre voi!”
Si de atunci tot jeniu d-ala neafirmat am ramas.
Paoza de reclama
Posted by: muratura on: octombrie 13, 2008
Pentru sănătatea dumneavoastră evitaţi excesul de politicieni, ştiri şi manele!
Haina il cam “face” pe om
Posted by: muratura on: septembrie 30, 2008
Ca tot e la moda “salvati mediul inconjurator si apa planetei”, spuneti-mi care a mai gasit in ultima vreme vr-un mesaj in sticla de sticla? Traiasca PET-ul.
Oare cand companiile de apa milenara vor incepe sa-si imbrace “produsul” din reclama cu straie in pas cu moda (plastic adeca sticla)? Daca add-urile respective sunt doar pentru package, ca doar asa omu’ stie sa faca diferenta dintre o bula de Izvoru’ si una de Dorna, de ce sa nu incercam sa-l educam putin?
Dorna:
Borsec:
Desi Borsec mai are scapare cu sticla returnabila.
Ca de la Râm ma trag
Posted by: muratura on: septembrie 29, 2008
- In: 1
- 1 Comentariu
Mnoa, deci azi in paoza de masa am ajuns la concluzia ca putem revolutiona toata istoria noastra stramoseasca (hopa!) pe marginea diverselor intelesuri ale verbului “a trage!”
De exemplu:
A trase o gura din sticla invelita in hartie galbejita: “Bai! sa-mi trag palme ce masina si-a tras ala! Ai vazt?”
B incuviinta ragusit, trase un fum si apoi o flegma: “Ye, ma! Ca l-am vazt ieri cum se tragea in poza cu gagica-sa pe capota.”
A isi trase mucii in semn de solidaritate.
B, scotandu-si dunga pantalonilor din crapatura curului, devenita incomoda, trase o injuratura printre dinti.
Printre altele se mai regasesc:
A trage de maneca.
Iara o sa fiu tras la raspundere!
Si mosu’ tragea sa moara.
De ma dai in gat, te trag la fund cu mine.
Asar’ tz-am tras-o de te-o durut.
Ha! ce tzeapa i-am tras!
Mi-a tras cu ochiul.
A tras la masea si azi e tare tras la fata.
A tras cu urechea.
Am tras un pui de somn.
Trage-ti pantalonii pe tine!
Am tras la un han ca-n filmele de groaza de la zice “Hostel”.
Am tras la jug.
A trage la tinta.
A trage apa.
Ni la el cata bolovanu trage dupa el!
A targe matza de coada si cainele de limba.
A tras sforile, s-a invartit si a ajuns mare si tare.
Incotro te trage inima?
a: Am tras de nas toata ziua.
b: Lasa ca diseara te tragi cu carmol, faci o frectie si-ti trece.
Nu te mai trage pe cur.
Stai ase, sa-mi trag sufletu ca tare am obosit.
N-am nici o tragere de inima sa lucrez azi.
Trag concluzie.
Trag clopotele.
Trage de fiare.
Trage aer in piept.
Te trag de urechi!
Ce spaima am tras!
A trage de timp.
Dragii mei ce invataminte/foloase am tras noi de pe urma acestei postari?
Pai in primu rand ca musai trebe continuata (deci va trag de limba). Iar in al 2-lea rand… ca-s multe expresii trase de par, da tat merge.
gogonele
- Din grădina raiului se desprinsă coada vătraiuluiIonuța noastră, care nu e neplimbată prin viață chiar deloc, își mai reunește ocazional rădăcina părului cu naivitatea copilărească, forțăndu-și interlocutorii la gemete mute de uimire și falci încleștate de râs. În preludiul unui astfel de moment apare și ocazia vecinului să-și facă remarcată simpatia. Conversația, deja încinsă între un fum și o gură de col […]
- La stilizat blanitzaIntr-o minunata zi de dupa mijlocelu’ saptalunii merge si je ca tat omu’ la pleata-stilist dara-dara mi s-a mai intrezari si mie botu’ prin coama. De gloaba ochiurilor nici nu mai zic. Mnoa si ma indrept catre gagica din dotarea salonului si o rog frumos sa nu-mi faca niscai codite. Reactia la miscarea asta fu ca [...]
comentarii recente