Statz’ p’aproape!
Posted by: muratura on: octombrie 13, 2009
Piata Muzeului nr.5
Women, learn to treat your men!
Posted by: muratura on: iulie 28, 2009
Câțiva muncitori în salopetele albastre, unși cu smoala de la blocul vecin, șed în pauza bine-meritată de dimineață și împart o ceapă crăpată-n patru cu o roșie sărată. De asemenea îi împărtășesc și unui puștan câte ceva din înțelepciunea vieții:
- Măh, te bate?
- Mnu…!
- Măncare?
- Păi când face, da. Îmi dă.
- Îți dă bani in casă?
- Da, da… dacă are îmi dă.
- Ș-atunci ce mai vrei, omule, de la muiere?
Și mustăciosul înghiți ultima bucată de pită, frecându-și palmele de sare și firimituri.
Vă plesneeesc, măăă!
Posted by: muratura on: iulie 24, 2009
Nenea punct mi-o dat o leapșă. Mnoa, io am încercat s-o joc p-aia cu palmele, dar o fo pe invers. Că-i de scris.
1. Luati cartea cea mai la indemana, deschideti la pag. 18 si scrieti al 4-lea rand:
N-are decât un rând: 18.
2. Fara sa verificati, cat e ora?
Too early to be awake.
3. Verificati
Și mai devreme.
4. Cum sunteti imbracat(a)?
Tuuuuuuu! Nebunatică mică!
5. Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati?
Family guy, that is.
6. Ce zgomot auziti, in afara de cel al calculatorului?
Un șoarec nervos și chicken invaders.
7. Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva?
Asar’. Amu noh, digestia e bună, da’ nuj câți vreți sa știți.
8. Ce-ati visat ieri noapte?
Un bursuc. Prietenii nu știu de ce.
9. Cand ati ras ultima data?
Ongoing.
10. Ce aveti pe peretii incaperii in care sunteti?
Alți pereți.
11. Daca ati deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara?
Pe tăăți, măăă. Pe tăți!
12. Care este ultimul film pe care l-ati vazut?
Scurt sau lung? Metraj… Film, nu stambă.
13. Ati vazut ceva neobisnuit azi?
Nu, am auzit. Dar despre asta într-o viitoare postare.
14. Ce parere aveti despre acest chestionar?
Cât e lampa?!?!?! Cât e lampa?!!Cât e lampa?!?!?! Cât e laampaaa…………..
15. Spuneti-ne ceva ce noi nu stim inca.
Ohoo…. am un catastif întreg. Ziceți pagina la care să deschid și vă zic, dar numa’de la al 4-lea rând.
16. Care ar fi prenumele copilului vostru, daca ar fi o fetita?
hmmm… Gogonica
17. Si daca ar fi vorba de baiat?
hm-hmmmm… Gogonel? Dar mai bine întrebați-mă de mașină.
18. V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate?
iui iui, the aliens already got me.
19. Ce-ati dori ca Dumnezeu sa va spuna cand intrati pe portile Raiului?
Ne tre un grafitti pe porțile alea mari și negre.
20. Daca ati putea schimba ceva in lume, in afara de politica, ce ati schimba?
Lumea.
21. Va place sa dansati?
Numa’n juru focului.
22. George Bush?
who? what? where? too many bushes…i can’t seeeee!!!
23. Ce-ati vazut la televizor ultima data?
Un tub catodic, dupa care negru.
24. Care sunt acele 4 persoane care ar trebui sa primeasca acest chestionar?
Io zic sa tragem la sorții tombolei. 3 bilete la 10 mii. 3 la 10 mii!
Update: Uitai de a 4-a, măăăă! Cum mă lăsarăți așa? Că tre s-o dau mai departe, adică inapoi lui nea’ punctus. Da nu-i ziceți, să videm el ce citejte.
Desensibilizarea stresului
Posted by: muratura on: iulie 22, 2009
Există un moment în zi pe care orice slujbaș îl așteaptă cu nerăbdare. La mine era desertul. Desert care de vreo 2 săptămâni încoace nu înceteaza să mă uimească prin rezistență fizică la ronțăit și creativitate în deghizare – câștigătorul este salamul de biscuiți (mai un moț de frișcă, mai o jumătate de căpșunică, o cireșică, un pic de nucușoară de cocos și niște glazură de ciocolată și deja avem desert variat pentru o săptămână întreagă).
Azi au venit savarinele. În vizită. Că nu prea au vrut să stea în farfurie.
Am încercat o abordare timidă cu lingurița. Cireașa din moț a mers cum a mers, dar cam atât. Apoi am băgat furculița în ea și n-a mai ieșit. După repetate scuturări m-am potolit, că erau șanse frumușele să ajungă prin alte furculițe. Nebunatica!
Apoi am încercat să mușc din ea, așa cum era, înfiptă-n furculiță ca un măr glazurat înfipt în scobitoarea lui. Mi-am făcut mustăți de frișcă, dar nici asta n-a mers. N-am dinții destul de ascuțiți și nici gura destul de mare (deși e discutabil) cât să penetreze și să învăluie aluatul gumos.
Așa că am abandonat-o!
Io cred că ăștia de la firma lor de catering îs cam sadici. Că ne fac poftă cu niște chifle undercover și ne filmează cu camera ascunsă să râdă de noi cum ne zdrobim cuțitele în ele.
Propun la urmatorul team building ca în loc de mingiuțe și bulgărași anti-stres să ne dea câte o savarina d-aia: squash! squash!
Număr picuri și nu-mi trece/ ia să beau o bere rece
Posted by: muratura on: iulie 20, 2009
A fost odata ca-n povești când, pe o străduță de căpătâi a Clujului, s-a pus de o fântână arteziană mai – mai ca cea de pe Erorilor. La 3 ore de la inaugurare țâșnelile, începute în trombă din crăpăturile asfaltului, erau vag intimidate de balta proaspăt formată.
Un cetățean se codește, se pitește și, într-un final, se hotărăște să-și parcheze merțanu fix în mijlocul fântânii după care scoboară tacticos un picior în toi. Apoi pe celălat, lasând să iasă la iveală un tricou roz sclipicilos și ochelari de soare D&G. Si cum D&G niciodoata nu dezamăgește, după vreo 2-3 pleoscăieli cocoșesco-brotăcești, numai ce se apucă pițiponcu’ să se spele pe picioare în apa căcănie ce clipocea în soare.
Eveniment notat. Măcar nu-i e frică să se ude.
Date fiind aceleași povești, personalul tehnic al blocului în care îmi întind și je oasele istovite de la sapă se hotărăște să facă oareșce mișculații pe la țevăria de la subsol. Acțiune terminată cu altă fântână arteziană, dar de data asta la mine în casă. Și mai exact în baie. Și și mai exact în amândouă băile. Numa să vedeți ce mumușeță de picturi murale prezidă deasupra tronului. Tot se dorea o renovare, dar parcă mai pastelată.
Eeeee… și cu această ocaziune am aflat că:
1. vecinii se pitesc bine și nu răspund la usă decât cu: “Nu-i nime acas’!”
2. există un tip de rezervor la budă de care n-o să-mi cumpăr veci
3. e bună și guma de cioflăit la lipit
4. am învățat să număr picurii de pe tavan în loc de oi
Da’ ce mușchii apei mele!
Recuperări artistice
Posted by: muratura on: iulie 14, 2009
Am fost și io să mă dau în bărci cu râsu’ la desene aninate de glaciațiune.
Și involuntar și silită de situație am dat de dilema miopului cu lipsă lentile de contact la vizualizări 3D. Toate bune și mumoase până când a trebuit să le explic dragilor mei ochelari că tre să mai împartă nasu’ cu încă o pereche. Și cum nici o explicație nu merge de buna voie, a trebuit să-i silesc și să-i trec in acte, că alfel mi se tăt împotriveau: cănd se călăreau, când se despărțeau, orice numa să se dea pe trambulină.
După mișcări succesive de împus cu degetul, mișcat din trompă, încercări de respingere ne-magnetică, renunțare molâie și succombarea rapiă a voinței am reușit să percep că, în acele vremuri aspre, dino-pneumonia înghețoasă se trata cu lavă și ceva ignoranță.
Sau am visat! Că la ce suceli or făcut gloabele ochilor mei să se acomodeze la live view, n-o mai rămas prea mult pe retină.
A duck comes into a bar
Posted by: muratura on: iulie 13, 2009
- In: 1
- 1 Comentariu
Two irish ducks crossing the road. The one at the back goes ” Quack, quack”. The other one turns round and says, ” Fer facks sake, I’m going as quack as I can.”
Din grădina raiului se desprinsă coada vătraiului
Posted by: muratura on: iulie 1, 2009
Ionuța noastră, care nu e neplimbată prin viață chiar deloc, își mai reunește ocazional rădăcina părului cu naivitatea copilărească, forțăndu-și interlocutorii la gemete mute de uimire și falci încleștate de râs.
În preludiul unui astfel de moment apare și ocazia vecinului să-și facă remarcată simpatia. Conversația, deja încinsă între un fum și o gură de cola-coka, o plimbă pe Ionuța până la frigider la vânătoare de cuburi de gheață.
După încercari multiple de a frauda congelatorul, draga noastră, învăluită in aburi reci, se chinuie în zadar să închidă ușa ce i se prinsese de bluză ca prin farmec. Vecinu’, hâtru din fire, scuipă gandul ce-i turmenta limba: “Ionuță, dară tu văzuși că ți se stinge lumina în frigider de cate ori se apropie ușa?”
Și timpul stătu în loc. Ionuța facu ochișorii mari și goi, gurița i se țuguie ca pentru pupătură și feliile de gheață se zdruncinară de gresia albă: “Aaaadică? … daaar cum? “
Mai bine de o oră de închis-deschis ușa frigiderului când iute, când încet, cronomentrat lumina, verificat manualul tehnic, telefoane disperate la părinți, căutat acte, grimase ce ascundeau râsete înfundate și apare, printre lacrimi și muci smiorcăiți, concluzia: “E stricat! Și nici nu mai am garanția! Ce mă fac?!?!?”
În urma acestui episod, singura victima de razboi a fost gheața.
La stilizat blanitza
Posted by: muratura on: mai 22, 2009
- In: 1
- 5 Comentarii
Intr-o minunata zi de dupa mijlocelu’ saptalunii merge si je ca tat omu’ la pleata-stilist dara-dara mi s-a mai intrezari si mie botu’ prin coama. De gloaba ochiurilor nici nu mai zic.
Mnoa si ma indrept catre gagica din dotarea salonului si o rog frumos sa nu-mi faca niscai codite. Reactia la miscarea asta fu ca za chick(en), care nu era decat hasistenta la strans banii, ma indrepta catre cei 3 masculi rapace inarmati cu sortulete buzunaroase, foarfece, agrafe (mai erau si altele , da drec le stie cum le-o botezat) care incercau sa-si ofere serviciile de manichiuriste unu’ alteia altuia.
Urmatoarele minute or fost o combinatie mortala de pipaire a craterelor scalpului, samponat dupa urechi si sters mopu’ cu prosopu’.
Mnoa deci tat je, care nu m-o mai spalat nime’ pe cap in afar de mama si asta cand aveam vreo 4 ani (ca am fo precoc si mi-am bagat cu incredere furculita in par), in fastaceala mea, am incercat sa dau o mana de ajutor. Atunci HE or SHE, as the case may be, o marait la minie sa sed cuminte cu mainile la spate pe batistutza ca-mi si traje doo cu linia la palma.
Nebunatica mica ce ejti tu.
Io, care-z talentu’ intruchipat, n-am vrut sa zadarnicesc emanatiile creative si nij ca HE or SHE, as the case may be, sa-mi sara la jugulara cu vr-un dinte de la piaptan, asa ca am incercat sa iau de buna ce imi tat zice windowzu’ de cate ori ma freaca: Sit back and wewax.
Zadarnica incercare, ca artistu meu’ se pare ca s-o reprodus si dupa nij cateva minutzele apare un plod la vreo 12 ani cu o falca in cer si cu alta in subsol: “Ba coae! Da-ma si mie nijte bani!”
Gesturi fastacite, vorbe gatuite si puff! dragostea paterna ingenunchiaza intinzand mana la muscat. Dracusorul se napusteste asupra usii care nij nu apucase sa se inchida in urma lui si dispare in praful din strada.
Artistu’ se explica: “N-am vrut sa fiu asa masculin cu el, cum a fost tata cu mine.”
De n-aj hi si io pui de drac amu as zice: “Scoate-te, scoate-te!”
Da-i prea tarziu.
Si-n plus amu poci sa vad fara cordeluta.
Postasu’ suna si la telefon
Posted by: muratura on: mai 14, 2009
Postasu’: -’Na’ziua! Unde suntetz?
-Da unde ar trebui sa fiu si cine ma cauta?
Postasu’: -De la Phun Curier, ca aveti icisica un colet… si unde vine strada asta d-aici?
- Pai da…pai in cartieru’ Hicsulescu, acolo langa pisicina, blocu X.
Postasu’: -Pai acolo sunt si nu sunteti in magazin.
- Care magazin, domnu’?
Postasu’: -Ala din colt de orinji.
-…..?!!?!?!!
Postasu’: -Nu acolo va trebuie factura?
-Aveti adresa pe plic: scara, apartament.
Postasu’: – Aaaaa…dadada…este, este. Pai am crezut ca la magazin. Bine! Acum va sun la interfon. Cum va cheama? ASA! Numa sa fiti la locatie, ca de nu… pana la Bujorii din obraji tre sa veniti sa vi-l ridicati.
M-o mancat. Sa cer factura la Pri-payu’ reincarcat de pi niet.
Duce-m-as sa ma scarpin.
gogonele
- Statz’ p’aproape!Piata Muzeului nr.5
- Women, learn to treat your men!Câțiva muncitori în salopetele albastre, unși cu smoala de la blocul vecin, șed în pauza bine-meritată de dimineață și împart o ceapă crăpată-n patru cu o roșie sărată. De asemenea îi împărtășesc și unui puștan câte ceva din înțelepciunea vieții: - Măh, te bate? - Mnu…! - Măncare? - Păi când face, da. Îmi dă. - Îți dă bani in [...] […]
comentarii recente