Cam cu vreo 20 de minute inainte de dezertarea zilnica obligatorie a locului de munca, ceva crunt ma napadeste. Asa de crunt ca aj hi in stare sa mananc un pachet de servetele (cica celulita celuloza face bine ), ca sa nu mai zic de buchetu de ardei d-aia iuti si prafuiti d la sefu d pe birou, care cre’ca depasesc 6,000 SHU (adeca Scoville units – care unitati masoara lungimea limbii de foc ce-ti iese pe urechi dupa asemenea ingurgitare) si chiar ca sa nu mai zic de salata din buchetu’ flori ce defileaza su nasu meu pe birou ( fata morgana!?!?! iz zat iu?).

Desi cre’ca stomacu’ meu imi rontaie deja tivu de la chilotii de perdea (care amu se infrupta dintr-un pui rumenit pe sticla la cuptor, cu cartofi aurii cu mult unt si ceapa, sos de rosii cu busuioc, telemea de bivolita si lapte cu smantana de doo dejte).

Ataat!