Am imprumutat sarbatorile altora, am renuntat la pastrarea traditiilor noastre in virtutea altora importate , am vrea sa fim mai buni, mai bogati, superiori intr-un timp cat mai scurt.  Vedem pe altu’ ca a reusit, ii furam ideea , dar nu stim s-o finalizam, nu vrem. Doar noi suntem mai buni, nu ne trebuie atata munca. Pocnim din degetele, miscam din nas… et voila!

Voila ce?

Nimic!

Pentru ca la noi informatia se perverteste pe drum. E ca un telefon fara fir. Fiecare isi aduce aportul (toti suntem creativi, toti avem ceva de spus), ideea se schimonoseste, e sugrumata, faramitata. Si ce ramane…ce e mai rau, evident.

Avem si noi idei bune, nu neg! Destul de multe, dar nu sunt promovate. Tot timpul ideea cea mai comerciala si cosmetizata castiga.

Deci… un trend se regaseste de ceva vreme in firmele mici si mijlocii (cei mari lucreaza cu profesionisti), principalii angajatori de la noi.

Mai nou toata lumea stie sa faca interviu pisicologic si de HR (pe romenglish: hiuman rizorsis), urmand binele cunoscut pattern “de ce sa angajez o firma/un om care imi cere xxxxlei pentru 3 vorbe, daca pot sa citesc eu de pe net ce si cum.” Si doar stim ce resursa de informatie este “za grand master net”. Informatie la care ar trebui sa existe instructiuni de utilizare (ca mare si diversa ti-e gradina mintii romanului).

Si cum nu exista exemplu mai bun decat cel din experienta proprie…here it goes!

Ca orice muritor de rand, platitor de taxe si amenzi, ma hotarasc si eu sa dau timpu liber din mana pe sclavia de pe gard. Fapt implinit in urma a multe, indelungi si sacaitoare momente de lene acuta.

Asadar, o oarecare ora 14:03 dintr-o oarecare joi ma prinde in sediul unei firme-victima, in valtoarea expunerii abilitatilor profesionale…si nu numai!

* Valtoare: zagazuita brusc in a 2-a parte a interviului: cel de HR! (Boon, test competenta trecut.)

* Juriu: o tanti peste varsta medie, ochelari de musca, margele stramte, accent de…..Smeagle.

* Stabilirea profilului candidatului:

Ea: “Ia ziceti….asaaaaa  pe o scara de la 1 la 8, cum stati cu orgoliul si egoismul?”

OMG!!!! They’re on to me!!

Eu: “Un 4-5, sa zicem…cu modestie”
Ea: “Siii, ce zodie sunteti?”

Tin sa mentionez ca firma nu promitea la inceput a fi a bine-romantzatei tanti Omida. Deci raspund cu sinceritate “Scorpion!”

Ea:”Mhm, Mhm, da da”….din cunostintele ei de Neti Sandu.

Eu:  tac malc.

Tot ea: “Este o zodie, cum sa va spun eu…..dificila, razbunatoare, agresiva, incapatanata, egoista”

Eu: in virtutea momentului umoristic, vin cu propunerea de a-mi schimba zodia. Trebuie sa fie ceva institutie care se ocupa si de asta. Formulare, taxe, poze, copie dupa cinspe’ acte legalizate, tanti sictirite la ghisee comuniste de sticla cu fereastra. Trebuie sa fie! Trebuie!

Ea: “Nu stiu daca cineva cu o asemenea zodie poate lucra intr-o echipa, se poate integra intr-un colectiv. Nu cred ca va potriviti profilului firmei noastre.”

Data fiind situatia si dintr-un egoism aproape masochist am decis sa nu ma imprietenesc cu noua mea prezicatoare.

Deci, ce a fost mutilat cel mai mult si cel mai mult: procesul determinarii tipului de vipera ce ti-o aduci in cuib (HR pentru cunoscatori) sau batranul si politicosul “Don’t call us, we’ll call you!” ?