Intr-o minunata zi de dupa mijlocelu’ saptalunii merge si je ca tat omu’ la pleata-stilist dara-dara mi s-a mai intrezari si mie botu’ prin coama.  De gloaba ochiurilor nici nu mai zic.

Mnoa si  ma indrept catre gagica din dotarea salonului si o rog frumos sa nu-mi faca niscai codite. Reactia la miscarea asta fu ca za chick(en), care nu era decat hasistenta la strans banii,  ma indrepta catre cei 3 masculi rapace inarmati cu sortulete buzunaroase, foarfece, agrafe (mai erau si altele , da drec le stie cum le-o botezat) care incercau sa-si ofere serviciile de manichiuriste unu’ alteia altuia.

Urmatoarele minute or fost o combinatie mortala de pipaire a craterelor scalpului, samponat dupa urechi si sters mopu’ cu prosopu’.

Mnoa deci tat je, care nu m-o mai spalat nime’ pe cap in afar de mama si asta cand aveam vreo 4 ani (ca am fo precoc si mi-am bagat cu incredere furculita in par), in fastaceala mea, am incercat sa dau o mana de ajutor. Atunci HE or SHE, as the case may be, o marait la minie sa sed cuminte cu mainile la spate pe batistutza ca-mi si traje doo cu linia la palma.

Nebunatica mica ce ejti tu.

Io, care-z talentu’ intruchipat,  n-am vrut sa zadarnicesc emanatiile creative si nij ca HE or SHE, as the case may be,  sa-mi sara la jugulara cu vr-un dinte de la piaptan, asa ca am incercat sa iau de buna ce imi tat zice windowzu’ de cate ori ma freaca: Sit back and wewax.

Zadarnica incercare, ca artistu meu’  se pare ca s-o reprodus si dupa nij cateva minutzele apare un plod la vreo 12 ani cu o falca in cer si cu alta in subsol: “Ba coae! Da-ma si mie nijte bani!”

Gesturi fastacite, vorbe gatuite si puff! dragostea paterna ingenunchiaza intinzand mana la muscat. Dracusorul se napusteste asupra usii care nij nu apucase sa se inchida in urma lui si dispare in praful din strada.

Artistu’ se explica:  “N-am vrut sa fiu asa masculin cu el, cum a fost tata cu mine.”

De n-aj hi si io pui de drac amu as zice: “Scoate-te, scoate-te!”

Da-i prea tarziu.

Si-n plus amu poci sa vad fara cordeluta.