tz’spusei?!

Odată cu începutul nemuririi mele ca muritor de foame, în studenţie s-a iscat şi un izvor nesecat de griji părinteşti îndreptate împotriva odraslei.

Şi eu, cedând suliţelor îndoite de îngrijorare, am achiziţionat una bucată cărămidă cu PrePay ca să pot sta în vizor.

Mno… şi de atunci să tot fie ceva anişori presăraţi de mesaje trimise de pe net, bipuri, tras de mâţa fără coadă, iară bipuri şi bonusuri pentru: tras mâţa de coadă 100 de minute, tăiat funza la câini înca un an în reţea, frecat menta pentru un mojito cât să-ţi mai serbezi bătrâneţile.

Şi anul acesta, bătrâneţile îmi sunt scuturate în zori de zi de un SMS care, printre altele, îmi şopteşte citez: „0,01 EURcenti au fost alocati in contul tau”

Fiind criza fenomenală, nici bonusurile nu mai îs ce erau.

Deeeeci, BONUS LA POSTARE:

Dupa vreo 2 luni de falit (falit vs fălit) cu cărămida din dotare, sună una bucată părinte pe la 4 dimineaţa. Astea-s momente d-alea de îţi stă inima în loc, că numa veste bună nu poate să fie.

Io, cu somnu’ buimacit si zburatacit, răspund cu nod în gât.

Ai mei (da, erau amândoi pe fir) se crizează că de ce raspund la ora asta.

Perna din ciuful meu le explică frumos că deoarece şi pentru că le-am răspuns nu dorm.

Ai mei se crizează, se liniştesc unul pe altu, se conversează, iară se crizează, se ceartă, nu se bat, îşi dau cu presupusu’ şi hotărăsc să-şi reia activitatea: „Da, păăăi…ne uitam la patinaj artistic şi vroiam să vedem tu ce faci.”

Şi receptorul pică în furcă.

Au fost odata ca-n povesti/ 5 ani universitaresti.

Si-n al 5-lea an se arata la orizont un proiect de diploma la care m-am inhamat din aiureala: eu (cu matreata in nori) aud numa ce-mi place mie din toata prezentarea viitorului proiect, de unde si impresia ca o sa fie foarte simplu. Si vreo juma’ de an nu-mi mai incapeam in piele de bucurie de cat de simplu o sa fie.

Si pentru ca io-z un jeniu d-ala neafirmat, am decis ca asta e sansa vietii mele: ma apuc de lucru cu o sapt inainte de predare, le arat tuturor ce master-mind iz io (it’s a bluff) si ies din sala in ropote de aplauze.

Dar orice happy-end are un inceput mai controversat.

In lunea ultimei saptamani, za master-mind (aka io) isi da seama ca a inteles totul pe dos, ca are de stapanit vreo 2 limbaje de programare noi, ca are de scris vreo 80 de pajini de documentatie, ca are de facut masuratori, si ca nu are habar de unde sa inceapa.

Si cum pe mine toti profii m-au invatat ca tot ce trebuie sa stiu e sa caut, m-am apucat de cautat oameni dornici sa imi descreteasca fruntea.

Din unu in altu dau de id-ul unei gajici care zice ca e mai programerita ca mine.

Si zic sa ne intalnim sa facem un brainstorming: ea de placere, io de nevoie.

Si ea zice da, si-mi da adresa.

Io ma bucur in gandu’ mio si o juma’ de ora mai tarziu sun la usa cu pricina.

Si-mi deschide un urs de om. Dau sa zic pe cine caut, si tot ce-mi vine in minte e id-ul (ceva cu zasadangelofyourdarkestdreamskjaksduoixxx). Caci io, in negiobia mea, n-am mai intrebat-o cum o striga.

Ursu se impacienteaza, din spatele lui rage un alt urs „cine-i maaaa?” si ma gandesc cum sa pun problema: „Aaaa… servus! Am venit sa ma intalnesc cu prietena unuia dintre voi!”

Si de atunci tot jeniu d-ala neafirmat am ramas.

Etichete: ,

Pentru sănătatea dumneavoastră evitaţi excesul de politicieni, ştiri şi manele!

Ca tot e la moda „salvati mediul inconjurator si apa planetei”, spuneti-mi care a mai gasit in ultima vreme vr-un mesaj in sticla de sticla? Traiasca PET-ul.

Oare cand companiile de apa milenara vor incepe sa-si imbrace „produsul” din reclama cu straie in pas cu moda (plastic adeca sticla)?  Daca add-urile respective sunt doar pentru package, ca doar asa omu’ stie sa faca diferenta dintre o bula de Izvoru’ si una de Dorna, de ce sa nu incercam sa-l educam putin?

Dorna:

Borsec:

Desi Borsec mai are scapare cu sticla returnabila.

Mnoa, deci azi in paoza de masa am ajuns la concluzia ca putem revolutiona toata istoria noastra stramoseasca (hopa!) pe marginea diverselor intelesuri ale verbului „a trage!”

De exemplu:

A trase o gura din sticla invelita in hartie galbejita: „Bai! sa-mi trag palme ce masina si-a tras ala! Ai vazt?”
B incuviinta ragusit, trase un fum si apoi o flegma: „Ye, ma! Ca l-am vazt ieri cum se tragea in poza cu gagica-sa pe capota.”
A isi trase mucii in semn de solidaritate.
B, scotandu-si dunga pantalonilor din crapatura curului, devenita incomoda, trase o injuratura printre dinti.

Printre altele se mai regasesc:

A trage de maneca.
Iara o sa fiu tras la raspundere!
Si mosu’ tragea sa moara.
De ma dai in gat, te trag la fund cu mine.
Asar’ tz-am tras-o de te-o durut.
Ha! ce tzeapa i-am tras!
Mi-a tras cu ochiul.
A tras la masea si azi e tare tras la fata.
A tras cu urechea.
Am tras un pui de somn.
Trage-ti pantalonii pe tine!
Am tras la un han ca-n filmele de groaza de la zice „Hostel”.
Am tras la jug.
A trage la tinta.
A trage apa.
Ni la el cata bolovanu trage dupa el!
A targe matza de coada si cainele de limba.
A tras sforile, s-a invartit si a ajuns mare si tare.
Incotro te trage inima?
a: Am tras de nas toata ziua.
b: Lasa ca diseara te tragi cu carmol, faci o frectie si-ti trece.
Nu te mai trage pe cur.
Stai ase, sa-mi trag sufletu ca tare am obosit.
N-am nici o tragere de inima sa lucrez azi.
Trag concluzie.
Trag clopotele.
Trage de fiare.
Trage aer in piept.
Te trag de urechi!
Ce spaima am tras!
A trage de timp.

Dragii mei ce invataminte/foloase am tras noi de pe urma acestei postari?

Pai in primu rand ca musai trebe continuata (deci va trag de limba). Iar in al 2-lea rand… ca-s multe expresii trase de par, da tat merge.

Dragii mei,

Daca noi (romanii) nu ne suportam natia si compatriotii, cum dreaq credeti ca va inghit strainii?

Atat!

cosu’ cu bunatatzi

RSS gogonele

  • Când bonusu’ vrea să te ducă de nas
    Odată cu începutul nemuririi mele ca muritor de foame, în studenţie s-a iscat şi un izvor nesecat de griji părinteşti îndreptate împotriva odraslei. Şi eu, cedând suliţelor îndoite de îngrijorare, am achiziţionat una bucată cărămidă cu PrePay ca să pot sta în vizor. Mno… şi de atunci să tot fie ceva anişori presăraţi de mesaje […] […]
  • Cum n-am apucat sa conduc lumea
    Au fost odata ca-n povesti/ 5 ani universitaresti. Si-n al 5-lea an se arata la orizont un proiect de diploma la care m-am inhamat din aiureala: eu (cu matreata in nori) aud numa ce-mi place mie din toata prezentarea viitorului proiect, de unde si impresia ca o sa fie foarte simplu. Si vreo juma’ de […]