Cum n-am apucat sa conduc lumea

Posted by: Bianca on: octombrie 23, 2008

In: talmes-balmes
4 Comments

Au fost odata ca-n povesti/ 5 ani universitaresti.

Si-n al 5-lea an se arata la orizont un proiect de diploma la care m-am inhamat din aiureala: eu (cu matreata in nori) aud numa ce-mi place mie din toata prezentarea viitorului proiect, de unde si impresia ca o sa fie foarte simplu. Si vreo juma’ de an nu-mi mai incapeam in piele de bucurie de cat de simplu o sa fie.

Si pentru ca io-z un jeniu d-ala neafirmat, am decis ca asta e sansa vietii mele: ma apuc de lucru cu o sapt inainte de predare, le arat tuturor ce master-mind iz io (it’s a bluff) si ies din sala in ropote de aplauze.

Dar orice happy-end are un inceput mai controversat.

In lunea ultimei saptamani, za master-mind (aka io) isi da seama ca a inteles totul pe dos, ca are de stapanit vreo 2 limbaje de programare noi, ca are de scris vreo 80 de pajini de documentatie, ca are de facut masuratori, si ca nu are habar de unde sa inceapa.

Si cum pe mine toti profii m-au invatat ca tot ce trebuie sa stiu e sa caut, m-am apucat de cautat oameni dornici sa imi descreteasca fruntea.

Din unu in altu dau de id-ul unei gajici care zice ca e mai programerita ca mine.

Si zic sa ne intalnim sa facem un brainstorming: ea de placere, io de nevoie.

Si ea zice da, si-mi da adresa.

Io ma bucur in gandu’ mio si o juma’ de ora mai tarziu sun la usa cu pricina.

Si-mi deschide un urs de om. Dau sa zic pe cine caut, si tot ce-mi vine in minte e id-ul (ceva cu zasadangelofyourdarkestdreamskjaksduoixxx). Caci io, in negiobia mea, n-am mai intrebat-o cum o striga.

Ursu se impacienteaza, din spatele lui rage un alt urs „cine-i maaaa?” si ma gandesc cum sa pun problema: „Aaaa… servus! Am venit sa ma intalnesc cu prietena unuia dintre voi!”

Si de atunci tot jeniu d-ala neafirmat am ramas.