tz’spusei?!

Amintiri din cocina

Posted on: septembrie 19, 2008

Cum al N-lea an de cand am terminat scoala a treacut pe langa, fara ca cineva sa onoreze promisiunile facute in album ( „sa tinem legatura”, „sa ne revedeeem”, „sa nu ne uitam”), musai anul asta cineva s-a sesizat ca trebuie sa facem o intalnire. Intalnire d-aia in care stai la masa intr-un local/bar si te uiti la fiecare persoana care intra pe usa incercand sa-l recunosti din prima, sa-l masori, sa-ti faci o parere, sa vezi cat de repede poti incepe sa te dai mare si sa te lauzi cu cat de bine iti merge, unde ai ajuns, cate kile ai slabit (sau nu).

Si pentru ca am fost o clasa de nebuni, musai sa depanam amintiri. De exemplu prima ora de desen, cand am scos toate culorile din tuburi pe haina profesoarei.

Sau prima excursie cu autocarul. Cand domnu’ Invatator i-a tinut punga unuia care-i era rau de masina, sa nu carecumva sa murdareasaca pe acolo. Si nu numai ca a tinut-o, dar cand a dat s-o arunce pe fereastra, soferul a luat o curba cu multa maiestrie si viteza, si curentul a intors continutul pungii pe fata domnului.

Sau prima ora de educatie fizica, cand jucam fotbal in curtea scolii si a strigat careva: „Da-i in gras!!”.  Si cel mai urias dintre colegi a sutat cu forta la poarta, nimerind fix in „mostenitorii” domnului Invatator.

Prima data cand am luat premiu cu coronita si nota 10 la purtare. Eu si 90% din clasa. Desi dadusem cu buretele uscat in tabla si tabla s-a facut tandari. Aaa! si am si aruncat cu petarde pe geam si una explodase in buzunarul unui trecator.

Sau prima bulgareala , cand toata lumea a frecat bulgarit o tipa ce parea ratacita prin curtea scolii. Ca sa aflam dup-aia ca era noua noastra profesoara de engleza.

Sau atunci cand s-a dat ordin sa se inchida portile scolii la 8 fix (motivatie pt prunci sa nu mai intarzie la scoala) si toti incercam sa sarim gardu’. Iti dai seama ce dorinta pe noi sa mergem la ore? Si 2 profesori alergau  pe dinauntru plesnind cu catalogul pe unu si pe altu’ motivandu-i sa stea dincolo de garduri. Si a tinut sarada asta vreo doua saptamani bune, pana au facut febra musculara „oamenii legii”.

Hmm..! Sa vedem…

Ne-am inchis in clasa cu cheia pe dinauntru, sa nu poata intra nimeni la ora si am iesit pe geam. Cea mai faina zi petrecuta la terasa.

Am turnat ulei pe scara profesorilor.

Am blocat usa de la cancelarie. Pe dinafara. Si toti erau inauntru. Si nu erau telefoane mobile.

Am taiat piciorul de la scaunul de la catedra, numai ca sa vedem cum pica cu profa de biologie. Da’ era asa micuta si firava ca nici nu s-a clintit. A picat in schimb un coleg care s-a urcat pe scaun sa stearga tabla.

Era obiceiul ca fiecare sa aduca bomboane la scoala de ziua lui. O cutie cu bomboane mai bune pt invatator/profesori si 2 mai ieftine pt colegi. Si atata pica am avut pe o printesa (ca nu ne-a dat sa gustam din alea bune) incat intr-o pauza i-am furat cutia si am schimbat bomboanele cu castane. Uai ce bune au fost!!

Mnoa..nimicuri! Ce sa facem si noi! Daca imi mai aduc aminte va mai zic.

1 Response to "Amintiri din cocina"

In fiecare an de 1 aprilie scriam pe usa clasei „Pericol de varicela! Suntem in clasa ţâ”, şi toţi profii intrau sa verifice, noi eram ascunşi sub bănci, si dupe aia porneau înapoi, spre sala ţâ.

Boscorodind, of cors!

Lasă un comentariu

cosu’ cu bunatatzi